TAKLA

T A K L A -ROLLER TURCIA Descriere album: Porumbeii Takla erau tinuti pentru placerea sultanilor, de-a lungul istoriei. Turcii nomazi au cucerit occidental sub conducerea sultanilor si au adus Takla peste tot unde inaintau. Cind Iranul si Irakul au fost ocupate, prin cucerirea Bagdadului capitala vechiului Imperiu, in 1055, takla a fost introdusa in Orientul Mijlociu. Primele trupe ale sultanilor, erau nomade, ele au adus impreuna cu familiile lor, toate obiceiurile , modul de viata, animalele si bunurile lor. Pentru acest grup de oameni, Takla era aproape ca aurul, se facea comert cu ei, intre oameni. Sultanii au facut incursiuni in Imperiul Bizantin, care se intindea in vestul Iranului, in Anatolia. Bizantul a fost infrint, in marea batalie de la Malazgirt( Manzikert) in 1071, deschizind portile Anatoliei si Europei pentru turci si pretiosii lor jucatori.  Timp de 400 de ani, dupa caderea Constantinopolului, turcii au ocupat Balcanii si estul Europei, pina la Viena. In acest timp, multe rase de jucatori din estul Europei au inceput sa ia nastere. Cind aceste tari si-au obtinut independenta fata de Imperiul Otoman si Rusia a alipit multe din aceste zone Blocului de Est, aceste rase si-au pierdut identitatea si trecind prin mai multe schimbari, au devenit ceea ce multi dintre noi cunoastem ca fiind variante de jucatori Europeni sau Rusesti. In Europa, dupa multe incrucisari genetice, aceste rase au inceput sa arate foarte diferit si in multe cazuri au fost obtinute pentru scopuri de frumusete.  Rasa takla este doar una din rasele turcesti, ea fiind cea mai raspindita.  Takla este de departe cea mai populara rasa de porumbei din Turcia. Acesti porumbei au fost crescuti pentru calitatile lor de joc si performanta prin toata tara, pe cand alte rase tind sa fie doar regionale.  Porumbeii Takla sunt o rasa foarte atractiva si apreciata in multe zone.  Trasaturile porumbeilor Takla  Au foarte multe culori, cu varietati nemotate, cu mustata, cu mot in frunte, cu mot in spate sau dublumotati. Cu toate ca in ultimii ani au aparut si cateva pasari baltate si cuci, albul pur este singura culoare acceptata. Varietatile cu coada alba sau cu o parte a capului alb sunt considerate a fi traditionale. O parte, deoarece nu sunt chiar gena "bald head", este ceva asemanator desenului la calugari.  Fiecare pasare are denumirea dupa orasul de origine. Orasul dupa care sunt cunoscuti este un indiciu foarte bun pentru tipul de joc caruia apartine pasarea. Cateva chestii care stau la baza calitatii jocului lor sunt urmatoarele:  Cum sunt pasari ce zboara jos, se vede foarte bine jocul lor (acesta este motivul pentru care aceasta rasa este atat de cunoscuta)  Toti joaca in timp ce zboara drept, majoritatea fac combinatii de jocuri in urcus, doar cei buni vin in jos pana se apropie de pamant si inainte sa coboare se opresc in loc asemeni unui elicopter, urca in sus cu picioarele intinse in jos ca si cum ar incerca sa atinga pamantul, capul jos inspre inainte intre aripi si corpul facand un unghi de 90 de grade cu pamantul. La fiecare 1-2 metri joaca si tot urca in sus, unii chiar adauga intoarcerea corpului ca si un compas.  Aceasta performanta de cat de sus, repede si daca le place sa zboare in stol sau singuri, depinde de ce tip de porumbei Takla sunt, mai exact din ce regiune provin. Timpul de zbor se bazeaza pe ce tip de sub-varietate apartin si pot ajuge la 2 ore zbor deaspura crescatoriei pana la 8-14 ore pana la disparitie.  Dupa cum vedeti, cea mai importanta calitate a acestei rase este performanta lor. Culoarea si forma sunt pe locul 2 ca si in majoritatea raselor turcesti.  Istoria porumbeilor Takla  Jucatorii turcesti mai pot fi numiti si Takla, Taqula, Taklaci, toate insemnand jucator. Originea acestora este Asia Centrala, aproape de Mongolia de astazi. Acestia au fost crescuti de turcii nomazi pe o regiune foarte vasta care astazi este in Siberia, vestul Chinei si Kazakhstan (originea turceasca a unor rase rusesti vine de aici), dar acestia au aparut in Orientul Mijlociu in secolul al 10-lea cand soldatii turci nomazi s-au mutat in acea regiune, gasind in Orientul Mijlociu un loc mai bun decat in stepele reci ale Asiei centrale.